Încoace și încolo

„Hin und Her” / „Încoace și încolo” satirizează cu un ascuțit simț critic o temă de actualitate în spațiul european, aceea a granițelor și a situațiilor birocratice absurde în care este plasat omul de rând, de această dată, nu emigrantul ajuns în spațiul european, ci însuși cetățeanul european. Acțiunea spectacolului se petrece pe un pod mic, ridicat peste un râu la fel de mic și care, într-un fel sau altul, leagă două state mici. Spațiul acesta al nimănui, dintre cele două granițe plasate la un capăt și la celălalt al podului, este spațiul în care este prins captiv personajul principal, Havlicek.

Expulzat din țara în care a trăit toată viața și fără drept de a intra în țara unde s-a născut (și într-o situație, și în cealaltă din motive pur birocratice), Havlicek are în față perspectiva de a-și petrece întreaga viață pe pod, pendulând între cele două puncte de trecere a frontierei.
Societatea imaginată de Horváth pare dominată numeric de funcționari, oameni politici și infractori. Mai e loc în tot acest peisaj animat de oameni mici, de iubirea interzisă dintre fiica vameșului de pe malul drept și vameșul de pe celălalt mal? Sau poate doar pentru asta mai e loc? Sau poate doar pentru asta mai e timp?

„Horváth, autorul textului, ne plasează pe toți într-un loc exemplar, populat de personaje exemplare, care au fiecare un ritm foarte alert, se iau foarte în serios, chiar și atunci când situația nu o cere și se fac în felul acesta de rușine, dar poate tocmai din acest motiv par cu toții foarte umani. «Încoace și încolo» este un spectacol în care vorbim despre granițe, această temă mare și de actualitate în spațiul european, dar facem acest lucru dintr-o perspectivă comică. Autorul textului are curajul, la rândul lui, să scrie cu foarte mult umor, chiar dacă acțiunea spectacolului e la limita absurdului. Textul oferă fiecărui actor oportunități de joc, indiferent de mărimea rolului. Împreună am încercat să creionăm cât mai fidel artificialitatea societății actuale, să creăm un happy end care, deși exagerat și utopic în contextul societății noastre, suntem convinși că va fi înțeles ca atare de către public.”
Alexander Riemenschneider, regizor