Jocul de-a vacanța

Într-o stațiune de munte, departe de mersul nebunesc al vieții de oraș, mai mulți oameni încearcă să se bucure de concediu. Însă lucrurile par să nu fie pe placul lui Ștefan – un tânăr morocănos și arogant care își sabotează constant vecinii. Corina este singura dispusă să-l înfrunte, fără să-și dea seama însă că atât ea, cât și ceilalți membri ai acestei comunități sunt pe cale să descopere un nou mod de a privi viața. Jocul de-a vacanța este pe cale să înceapă.
Cu umor și tandrețe, Mihail Sebastian ne oferă prin această piesă intrată în repertoriul clasic al dramaturgiei românești nu doar o meditație emoționantă pe marginea iubirii, ci și un elogiu adus frumuseții de zi cu zi pe care tindem să o ignorăm în mecanismul haotic al vieții cotidiene.

„Cine sunt eu? Cine ești tu?…
O comedie romantică, inspirată dintr-o întâmplare reală, o poveste de dragoste, plină de realități imediate, accesate însă abia după ce unul dintre personaje decide să taie orice legătură de comunicare cu exteriorul – telefonul, ziarul, radioul, autobuzul. Acest personaj ascunde, cu alte cuvinte, identitatea pensiunii unde sunt cazați cei câțiva turiști, determinând astfel o izolare greu acceptată la început de către cei implicați. Însă această claustrare forțată obligă participanții la o conștientizare a clipei, a prezentului, a prezenței reale a celuilalt, născând relaționări lipsite de șabloane, de ascunzișuri, de comportamente duale caracteristice unei vieți sociale obișnuite cu disimularea. Dar, mai ales, deschide într-un mod aproape tainic o introspecție irealizabilă în condiții sociale „normale”, determinând un plonjeu spectaculos în adâncimile sentimentale, o incursiune inedită prin cotloanele umanului, scoțând la iveală, fiecărui actant, nevoia de a-și manifesta plenar sentimentele, defilând astfel cu sufletul la vedere, firesc, precum purtatul unei legături de chei.
Cine sunt eu? Cine ești tu?… întrebări de bază în exercițiul sincerității, esențiale în demersul atât de încercat al rămânerii, cel puțin, în proximitatea umanului.”
Florin Coșuleț