O ultimă vară în care toate gesturile distructive trebuie să iasă la iveală.
O ultimă vară în care toate cuvintele agresive trebuie să țintească victima, cu precizie imbatabilă.
O ultimă vară în care poți dezmierda.
O ultimă vară în care poți ierta, proteja, asculta, iubi.
O ultimă vară în care te poți pierde în frumusețe, dincolo de lumea strâmtă în care ai trăit.
O ultimă vară în care te poți pierde în culoarea ochilor mamei.
O ultimă vară la care Aleksy revine iar și iar, ca la o pictură peste care adaugă straturi succesive de vopsea: galbenul lanurilor de floarea soarelui, albastrul mării calme și verdele ochilor ei.
O ultimă vară în care cineva află ce este suferința, pentru a învăța să trăiască intens și sincer.
Tatiana Țîbuleac s-a născut în 1978, în Chișinău. Chiar dacă activitatea sa de jurnalistă în spațiul moldovenesc îi promitea o carieră de succes ca prezentator pentru Pro TV Chișinău, ea a preferat să se stabilească, în 2008, în Paris, urmându-și pasiunea pentru scris, în paralel cu cea pentru lumea audiovizualului. În 2016, publică romanul „Vara în care mama a avut ochii verzi” care s-a bucurat de un succes instantaneu atât în spațiul francez, cât și în cel românesc. Adeptă a unei scriituri poetice și, pe alocuri, viscerale, Tatiana Țîbuleac ne oferă o declarație de dragoste dulce-amară sub forma unui roman-poem recompensat cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (2017), Premiul revistei „Observator cultural” și Premiul Observator Lyceum (2018).