Dorința ancestrală de a colinda în seara de ajun a Crăciunului este un sentiment ce nu ține de tradiția unei anumite comunități, ci este un imbold ce vine din filonul ființei umane, împreună cu năzuința de a nu fi singur în această perioadă. Într-o astfel de seară, destinele unor tineri se intersectează într-o gară, loc cu precădere destinat întâlnirilor, intersecțiilor, bifurcațiilor. Și unul și altul au câte o viață în urmă, plină de întâlniri, de bucurii, de decepții, de zâmbete și lacrimi în aparență identice pentru toți, dar în realitate diferite pentru fiecare și diferite de fiecare dată.
Cadrul spațial și temporal, foarte rigid la prima vedere, lasă loc unuia mistic, în care îngerii se transformă în oameni, în cei mai umili, iar existența reală se contopește cu reveria și cu amintirile copilăriei. Tabloul de sărbătoare se conturează din culorile fiecărui ins în parte, din memoria și nuanțele fiecărei povești, încadrând imagini și tușe diverse ce converg spre un singur țel, acela de a colinda și de a împărtăși cu ceilalți propria poveste.
Corul de colindători: format din studenţii Departamentului de Artă Teatrală al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu