Probabil cea mai faimoasă „Călătorie în iad” a lui Shakespeare, concentrată pe istoria cuplului Macbeth și Lady Macbeth. „Misterul vieții nu este o problemă pe care s-o rezolvi, ci o realitate pe care s-o experimentezi. Viața mereu ne dă șansa să câștigăm ceva și în același timp să pierdem ceva. Este o cursă continuă. Nu mă interesează să fac un spectacol plin de topice macbetiene, precum fuga spre putere, asasinări, înșelăciuni, conspirații, etc. Mă interesează acel băiat care plânge în Macbeth, când el se simte singur și furios pe toată situația în care se afundă cu o viteză incredibilă. Mă interesează acel sentiment în interiorul unei femei lăsate singură cu visele și instinctele ei înăbușite în neputință, fără posibilitatea de a crea o familie, fără a da viața mai departe. Mă interesează acel om care credea în ceva atât de greu de definit, precum o prietenie. În Macbeth vorbim încontinuu de poluri îndepărtate, opuse și de linia subțire ce le separă. Vorbim de adicții. Avem o poveste arhicunoscută, dar care a devenit ca un film porno, public, la îndemâna oricui. Vreau să redescopăr acele intimități prin care ajungem foarte aproape de ceva numit decădere umană și lumină Dumnezeiască. Adevăratele tragedii din viețile noastre nu le putem niciodată identifica și distinge de serile banale cu un pahar de vin roșu sec, altfel probabilitatea de a ne arunca fetusul propriei noastre vieți ar deveni o realitate mult prea apropiată nouă. A salva pe cineva de o greșeală este un dar al paradisului. Oare în ce măsură ne mai putem apropia de acest dar?” - Botond Nagy.