Povestea prințesei deocheate

Spectacolul „Povestea prințesei deocheate” are la bază un scenariu original, semnat de Silviu Purcărete, care pornește de la piesa kabuki a lui Tsuruya Namboku al IV-lea. Kabuki este unul dintre cele mai importante stiluri de teatru japonez, caracterizat prin rafinament vizual și o codificare complexă.
Teatrul kabuki își are originile în scenele senzuale și comice interpretate de către preoteasa Okuni și trupa ei de actrițe. Okuni a adaptat stilul de spectacol ritualic practicat în temple, la scenarii cu subiecte laice, de cele mai multe ori deocheate.
Succesul pieselor se datora, în principal, scenelor erotice, ceea ce adesea ducea la încăierări între spectatori pe seama actrițelor, care practicau și prostituția. Din această cauză, femeilor li s-a interzis să mai joace în spectacolele kabuki, fiind înlocuite de bărbați tineri. Douăzeci de ani mai târziu, aceștia au fost, de asemenea, excluși, în momentul în care s-a descoperit că și tinerii actori făceau același lucru. Drept urmare, toate rolurile din spectacolele kabuki au fost jucate de către bărbați maturi.
Inspirat de această tradiție teatrală, Silviu Purcărete își propune să facă un spectacol european, folosind textul, regulile și spațiul kabuki, reinterpretate într-o manieră personală.
Povestea prințesei Sakura (floare de cireș) a suferit, de-a lungul timpului, mai multe transformări, pornind de la varianta originală care datează din anul 1817, până la cea mai cunoscută dintre variante, din 1967, de la Teatrul Național din Tokyo.
Tsuruya Namboku al IV-lea a scris în ultimii 25 de ani din viață peste 100 de piese de teatru, iar una dintre cele mai importante este cea care spune povestea prințesei Sakura.
Autorul era faimos pentru readucerea în atenția publicului a pieselor kabuki cunoscute din secolul al XVII-lea și pentru inovare în tradiția kabuki.
Prințesa Sakura este eroina a numeroase piese kabuki și bunraku, dar Namboku este cel dintâi care o aduce în prim-plan.
Povestea debutează în momentul în care Seigen, starețul unui templu, se îndrăgostește de tânărul său discipol, Shiragiku. Fiind condamnați la o viață de iubire imposibilă, preotul și ucenicul său hotărăsc să se sinucidă. Tânărul moare, preotul supraviețuiește. Șaptesprezece ani mai târziu, când Prințesa Sakura vine la templu pentru a se călugări, Seigen recunoaște în ea reîncarnarea feminină a lui Shiragiku și se îndrăgostește din nou.
„Povestea prințesei deocheate” abundă în istorii de dragoste obsesivă, crime, reîncarnări și răzbunare. Spectacolul preia aceste teme și construiește, cu umor și auto-ironie, un comentariu efervescent al dialogului dintre cultura europeană și cea japoneză.