Emigranții
Detalii spectacol :
De Slawomir Mrozek
Regia: Dan Glasu
Scenografie: Alin Gavrilă
Distribuție: Alexandru Malaicu, Horia Fedorca
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Spectacol prezentat în limba română, cu traducere în limba engleză
Data Premierei :
17-12-2017
Piesa de teatru „Emigranții” a fost publicată în 1974 și este una dintre cele mai faimoase scrieri ale lui Sławomir Mrożek. Acțiunea se petrece în noaptea de Anul Nou, în subsolul în care locuiesc doi imigranți: un pseudo-intelectual exilat politic și un muncitor pe șantier.
Primul își dorește să scrie o carte, pe când al doilea economisește bani în speranța că se va întoarce acasă și va construi o locuință pentru familia sa. Ideea centrală a piesei „Emigranții” este dezumanizarea. Ca o comedie neagră, textul se desfășoară într-o criză existențială în care expatriații își pierd atât simțul identității cât și pe cel al umanității.
„Spectacolul este un exercițiu de dezvăluire a unei lumi aflate sub semnul tragicului existenței umane, în ansamblul relațiilor societății contemporane. Spectacolul vorbește despre om și condiția umană, despre o lume care este un produs al sărăciei, al lipsei și al nevoilor. Lupta pentru existență și supraviețuire îmbracă firele unui tragic grotesc, care se desfășoară între disperare și speranță, la confluența lui «a fi» cu «a avea».” (Dan Glasu)
Primul își dorește să scrie o carte, pe când al doilea economisește bani în speranța că se va întoarce acasă și va construi o locuință pentru familia sa. Ideea centrală a piesei „Emigranții” este dezumanizarea. Ca o comedie neagră, textul se desfășoară într-o criză existențială în care expatriații își pierd atât simțul identității cât și pe cel al umanității.
„Spectacolul este un exercițiu de dezvăluire a unei lumi aflate sub semnul tragicului existenței umane, în ansamblul relațiilor societății contemporane. Spectacolul vorbește despre om și condiția umană, despre o lume care este un produs al sărăciei, al lipsei și al nevoilor. Lupta pentru existență și supraviețuire îmbracă firele unui tragic grotesc, care se desfășoară între disperare și speranță, la confluența lui «a fi» cu «a avea».” (Dan Glasu)
